Atelier Elena Muset

PENTRU CINE FAC CEEA CE FAC? 💭

M-am întrebat cm aș putea să răspund la întrebarea asta fără să inventez „femeia perfectă” căreia mă adresez… 😄

Și adevărul este că nu o văd după vârstă, profesie, statut sau după etapa în care se află în viață.

Pentru că, într-un fel sau altul, cred că multe dintre noi ne dorim același lucru:

să ne placă de noi. ❤️

Și da… inclusiv când ne uităm în oglindă. 💋

Mie îmi place frumusețea. Îmi place să am grijă de mine, de corpul meu, de felul în care arăt. Îmi place să mă aranjez, să fac mișcare, să mă simt feminină și să-mi placă femeia pe care o văd.

Și cred că avem voie să spunem asta fără să-i căutăm o explicație mai complicată. 😄

Ne place să ne admirăm. Și e frumos când o facem, în primul rând, pentru noi.

Poate exact de aici ajunge o femeie la mine.

Pentru că își dorește o schimbare la exterior. Pentru că vrea să se simtă mai bine cu ea. Și e un loc foarte bun de unde să începem. 💋

Pentru că, stând față în față cu o femeie, inevitabil ajungi și dincolo de ceea ce se vede.

La cm se simte.
La cm se privește.
La ce își spune despre ea.
La ce își oferă.
La ce își dorește pentru viața ei.

Și aici, pentru mine, lucrurile încep să se lege firesc.

Frumusețea. Grija pentru corp. Mișcarea. Autocunoașterea. 🌱 Oamenii. Experiențele. Călătoriile. ✈️ Business-ul. Banii. Libertatea. Viața pe care alegem să ne-o construim.

Nu le simt ca pe niște lumi separate.

Și nici eu nu sunt construită dintr-o singură bucată.

De aceea, pentru cine fac ceea ce fac?

Pentru femeia care vrea să-i placă de ea.
În oglindă, da… dar și dincolo de ea. ❤️

Și fac asta și pentru mine.

Pentru că vreau să trăiesc lucrurile despre care vorbesc. Să am grijă de mine, să învăț, să cresc, să construiesc, să călătoresc, să cunosc oameni și să descopăr în continuare ce înseamnă pentru mine o viață trăită frumos. 🦋

Iar acum sunt curioasă de tine… 💭

Dacă oamenii pe care îi iubești ar învăța despre viață doar uitându-se la felul în care o trăiești tu… ce ai vrea să vadă? ❤️

De ce fac ceea ce fac? ❓ Beauty-ul 💋 a fost dintotdeauna parte din mine. Și am realizat, în timp, că este și instrumentul care mă conectează cu femeile. Reconstrucția sprâncenelor m-a adus foarte aproape de ele. Și nu doar fizic. Am avut femei în fața mea care nu puteau să se uite în oglindă. 🪞 La propriu. Mă așezam în spatele lor și le spuneam: „Ridică puțin privirea…” Și vedeam cât le era de greu. Rușinea aceea de a se privi, de a sta față în față cu propria imagine… De parcă oglinda nu mai arăta doar un chip, ci toate lucrurile pe care ajunseseră să nu le mai placă la ele. Și le spuneam: „Uită-te… Te vezi? Vezi ce minunăție se reflectă acolo?” ✨ Cred că acolo am înțeles că ceea ce fac nu se termină la o sprânceană frumos reconstruită. Am înțeles și responsabilitatea pe care o am atunci când o femeie îmi încredințează chipul ei. Și poate tocmai de aceea a venit atât de firesc dorința mea de a merge dincolo de ceea ce se vede. 🌱 Mi-am dat seama că nu schimb direcția. O continui. Pentru că exteriorul și interiorul nu sunt două femei diferite. Și apoi vine întrebarea… 💭 „Bun… și acum ce fac cu tot ceea ce am descoperit despre mine?” Pentru că nu vreau să mă cunosc mai bine doar ca să mă întorc în aceeași variantă de viață. Vreau să trăiesc. Vreau să-mi dau voie la mai mult. 🦋 Iar „mai mult” poate să însemne libertate, călătorii ✈️, oameni noi, experiențe, să câștigi mai mult, să construiești ceva al tău sau pur și simplu să nu mai spui atât de repede: „Asta nu e pentru mine.” Pentru mine, toate astea nu sunt lucruri separate. Femeia care vrea să fie frumoasă, femeia care evoluează și se descoperă și femeia care își dorește mai mult de la viața ei este aceeași femeie. ❤️ Iar dacă, din tot ceea ce fac și din tot ceea ce trăiesc eu, o altă femeie ajunge pentru o secundă să ridice privirea — exact cm le spuneam femeilor din fața oglinzii — și să se privească altfel… poate să vadă ceva ce uitase în ea. ✨ Și poate să se întrebe: 💭 „Eu ce mi-aș da voie să trăiesc dacă n-aș mai porni de la ideea că nu e pentru mine?” Atunci, da… pentru mine, asta are sens. ❤️🦋

Acum o lună am spus „DA” cu un gând simplu: libertate.

Între timp, acel „da” a început să însemne mult mai mult: oameni, experiențe, creștere, curaj și o versiune a mea pe care încă o descopăr.

Și am sentimentul că sunt abia la început. ✨

✨ ELENA, ASTĂZI.

Mi-a fost întotdeauna greu să răspund simplu la întrebarea „Cine sunt?”

Poate pentru că, de fiecare dată când am crezut că am un răspuns, am mai descoperit ceva despre mine.

Astăzi sunt în pace cu cine am fost, îmi place femeia care sunt și, mai ales, sunt curioasă de cine îmi mai dau voie să devin.

Nu simt că trebuie să am toate răspunsurile.
Îmi place că încă mă descopăr. 🤍