CLIN Beauty

O să-ți spun ceva ce poate nu ai mai auzit: datele despre îmbătrânirea pielii sunt, în bună parte, contradictorii.
Despre grosimea pielii, de exemplu. Unii cercetători susțin că scade la vârstnici. Alții, că zonele expuse la soare se îngroașă. Alții, că totul depinde mai mult de zona corpului decât de vârstă. O analiză care a încercat să tranșeze subiectul s-a încheiat fără concluzie și a cerut cercetări suplimentare.
Motivul e că parametrii se suprapun. E greu de separat ce ține de vârstă, ce ține de expunerea acumulată la soare, de zona măsurată, de starea de sănătate.
Ce pare consistent între studii: pierderea de apă prin piele (TEWL) scade odată cu vârsta mai ales după 60–70 de ani.
Și ce e bine documentat la nivelul reliefului: rețeaua fină de linii de la suprafața pielii se aplatizează, iar liniile principale se adâncesc progresiv, în special după 40 de ani.
Încă ceva, contraintuitiv: pielea uscată nu e același lucru cu pielea îmbătrânită. Se suprapun des, dar nu înseamnă același lucru.

Nu există „tipul tău de piele”. Există tipurile tale de piele.
Zonele anatomice au caracteristici structurale și funcționale diferite. Diferă dimensiunea și organizarea corneocitelor, diferă hidratarea stratului cornos, diferă compoziția.
Diferă și cantitatea de apă pierdută prin piele, de la o zonă la alta.
Cea mai clară distincție e între pielea groasă și cea subțire. Pielea groasă acoperă palmele și tălpile — nu are foliculi de păr și are toate straturile bine dezvoltate, inclusiv stratul lucidum. Pielea subțire acoperă restul corpului și are un strat cornos mult mai subțire.
De aici vine ceva ce probabil ai observat deja fără să știi de ce: pielea de pe pleoapă și cea de pe călcâi nu se simte la fel.
Consecința practică e simplă. Un produs nu poate fi „bun pentru tot corpul” .
Unde simți cea mai mare diferență pe propria piele?

Stratul cornos e făcut din celule moarte. Și totuși, dacă nu conține apă, nu funcționează deloc.
Cheratina e o proteină fibroasă. Rigidă prin natura ei.
Apa acționează asupra ei ca un plastifiant — o face flexibilă. Fără apă suficientă, stratul cornos devine aspru, își pierde supletea și se fisurează.
De aceea funcția de barieră e asigurată doar atunci când stratul cornos e hidratat corespunzător. Nu e o chestiune de confort sau de senzație. E o condiție ca bariera să funcționeze.
Dar apa nu rămâne acolo de la sine. Are nevoie de lipidele dintre celule ca să nu se evapore — mortarul despre care vorbeam miercuri.
Ceea ce înseamnă că „hidratare” nu e același lucru cu „a pune apă pe piele”. E vorba de a menține un sistem care reține apa.

Toată lumea vorbește despre „bariera pielii”. Dar ce reprezintă de fapt?
Cel mai util model e cel al unui zid.
Cărămizile sunt corneocitele — celulele de la suprafață, cele despre care vorbeam luni, cele care și-au pierdut organitele și s-au umplut cu keratină.
Mortarul e un amestec de lipide dintre ele: acizi grași, steroli și ceramide. Nu ajung acolo întâmplător. Se formează în stratul granulos, în structuri numite granule lamelare, care își descarcă apoi conținutul între celule.
Iar peste tot zidul se află pelicula hidrolipidică.
Când mortarul lipsește sau e dezorganizat, se întâmplă două lucruri simultan: apa iese mai repede din piele, iar substanțele iritante intră mai ușor.
Un detaliu care contează: coeziunea dintre corneocite nu depinde doar de lipide, ci și de desmozomi, niște legături proteice între celule. Bariera e un întreg sistem, nu un ingredient.
Ai avut vreodată o perioadă în care pielea ta reacționa la absolut orice? Cel mai probabil atunci era vorba despre asta.
pieleamatura

O celulă a pielii tale se naște în adânc, urcă spre suprafață și moare pe drum. Este un proces natural.

Epidermul are cinci straturi, iar fiecare celulă le traversează pe toate.

Totul începe în stratul bazal — celule stem cu activitate mitotică intensă. Aici se produce reînnoirea.

Urmează stratul spinos, unde celulele se leagă strâns între ele prin desmozomi și încep să acumuleze fascicule de keratină. Tot aici se află celulele Langerhans, cu rol imunologic.

În stratul granulos apar granulele lamelare — cele care vor deveni cimentul dintre celule.

Stratul lucidum e translucid și mai dezvoltat în tegumentul groas, palme și tălpi.

Iar la suprafață, stratul cornos: celule care și-au pierdut organitele, s-au umplut cu keratină și se descuamează continuu.

Un detaliu care explică mult: în tegumentul subțire, stratul granulos și cel lucidum sunt slab dezvoltate, iar stratul cornos e foarte subțire.

De asta pielea de pe pleoapă și cea de pe călcâi nu se comportă la fel.

Ai observat că pielea ta reacționează diferit pe zone? Unde simți cea mai mare diferență?

Poate ai văzut reclame la produse cosmetice, afirmând „pătrunde în profunzime”.
Ce înseamnă asta, de fapt.
Pielea are trei niveluri. Epidermul — epiteliul de la suprafață, subțire, care se reînnoiește permanent. Dermul — țesut conjunctiv mult mai gros, unde se află colagenul, elastina, acidul hialuronic, vasele de sânge, glandele și foliculii de păr. Iar dedesubt, hipodermul, țesutul gras, care tehnic nu face parte din tegument.
Conform Reg. 1223/2009, un produs cosmetic acționează în epiderm și la suprafața lui. Un preparat care ar acționa dincolo de acest nivel, nu ar mai fi cosmetic, ar fi medicament, cu alte autorizații.
Știai acest lucru? Scrie-mi în comentarii.

Începem o serie.
În următoarele săptămâni o să prezint pielea strat cu strat — ce e, cm e construită, ce se schimbă în ea cu timpul.
Pielea cântărește în jur de 4 kg și acoperă aproape 2 m². Ne protejează de tot ce vine din exterior și, la fel de important, împiedică pierderile dinspre interior. Iar structura ei nu e fixă — se modifică în funcție de vârstă, de mediu, de starea de sănătate.
Săptămâna asta: cele trei niveluri ale pielii și cele cinci straturi ale epidermei.
Ce ți-a părut schimbat despre pielea ta de-a lungul timpului și n-ai găsit un răspuns clar?
Scrie-mi în comentarii.