Luana

Îmi amintesc foarte bine perioada în care fumam.

Țigara îmi dădea un motiv să mă opresc chipurile din ceva... Să ies puțin din stres. Să stau. Să nu fac nimic câteva minute. Era, într-un fel, o pauză legitimă.

De ani buni nu mai fumez. Dar mă uit la mine și îmi dau seama că telefonul a preluat aproape perfect acel loc.

Îl iau în mână în orice moment . Când aștept. Când mă plictisesc. Când nu știu ce să fac cu câteva minute libere. Când apare un moment de gol.

Și atunci m-am întrebat dacă nu cumva am schimbat doar obiectul.

Țigara cerea să fie aprinsă. Telefonul cere să fie verificat. Iluzia unei pauze eu cu mine..

Ambele pot deveni acel gest reflex prin care evităm să stăm pur și simplu liberi de “a face” ceva.. citi.. asculta.. rezolva..

Iar eu observ asta la mine , desi cred ca nu mai am dependente : îmi este mult mai ușor să caut un stimul decât să stau în liniște.

Poate tocmai de aceea liniștea a devenit atât de greu de obținut.

Pentru că atunci când nu mai ai nimic de verificat, nimic de consumat, nimic care să te distragă, rămâi cu tine. Complet. Total.

Și poate că aici se vede cel mai bine cât de dependent ai devenit de tot ceea ce vine din afară.

Eu una încerc să reînvăț ceva foarte simplu: să las telefonul jos și să stau fără scopuri.

Recent viața mi a dat o lecție dură despre atașament și dependență. De aceea caut concluzia, lecția..

Arta inca nedescoperită.. de a nu vrea, face.. nimic, de a nu depinde..

De a nu umple imediat golul.

Doar să respir și să rămân acolo.

Mi se pare, uneori, mai greu decât a fost să mă las de fumat.

Îmi dau seama ca sunt pe calea cea bună întrucât… tânjesc deseori să fiu singură.
Observ în jur incapacitatea celorlalți de a sta cu sinele lor , disperarea de a fi împreună cu orice preț, de a face chestii, de a vorbi fără oprire, de a consuma într-una ceva..
Și nu mai vreau acolo.
Îmi place liniștea.

Fără planuri. Fără obligații. Fără așteptări.

Pentru ca singurul balsam care m-a ajutat cu adevărat să vindec această “mâncărime “ adictiva pe care am avut-o și eu din plin, a fost liniștea aceasta de care mă temeam.

🥰La mulți ani, dragi bunici / părinți!

Astăzi este ziua voastră, a seniorilor, cei care o viață ne-ați călăuzit pașii.

Ne rugăm ca Maica Domnului să vă aibă mereu în pază, să vă dea putere și să vă țină sănătoși mulți ani de acum încolo, ca să ne mai putem bucura de zâmbetul vostru…

Mulți bătrâni sunt uitați sau părăsiți, fie ca Sfânta Fecioară Maria să vă întindă mereu sfântul ei acoperământ deasupra capului, să vă apere de boli și să vă umple bătrânețea de pace, respect și armonie, atât cât se mai poate la fiecare..

Eu am de transmis calde mulțumiri celor de la Alzeihmer sector 1, unde mama mea se bucură de compania și grija unor persoane dedicate!

Am stat 2 zile in centrul Romei, apoi m am mutat mai aproape de locul unde are loc maratonul de tango..

Roma are și fața aceasta. La doar 15 kilometri de centrul monumental, pe vechea Via Cassia, orașul se desface parcă în natură.
Lângă case și străzi liniștite începe Insugherata, o rezervație de aproximativ 740 de hectare de pădure, pajiști și istorie romană.
E unul dintre privilegiile extraordinare ale Romei: poți locui lângă unul dintre cele mai mari și mai spectaculoase orașe ale lumii și, în același timp, să deschizi fereastra către verde, liniște și spațiu.
Aici la câțiva metri de bookingul meu am descoperit și Muzeul Crocetti ( gratuită intrarea) , o gustare de artă cu adevărat mântuitoare.. cm sunt de fapt cam toate muzeele, catedralele , spatiile culturale și istorice din Roma.. Italia 🇮🇹 toată..
Pensiunea este un vis, am terasa , un mic living cu de toate la dispoziție, pe orice fereastră privesc , strălucește un verde ireal și pe alocuri, flori..
( nu mai mentionez cat de putin am plătit această cazare de lux, ca mi iau hate ca sabotez turismul românesc)..

Italia este un vis infinit, n ai cm să nu te lipești de ea, absolut în orice oraș, zona, sat ai nimeri..

Roma… este un muzeu fără acoperiș.
Atâta frumusețe adunată într-un singur oraș, încât la un moment dat nu mai fotografiezi.
Doar te faci una cu ceea ce privești.

Am găsit grădini ascunse după ziduri vechi, curți de mănăstiri în care timpul pare oprit, fântâni care se aud înainte să le vezi și povești păstrate în piatră ..

Toamna vine, prune coapte,
Găluști dulci -le avem pe toate,
Mâini de aur, chef și spor,
Suflet cald și primitor.

În cinstea ta Mardare, pregătesc o horă moldovenească cu dedicație 🍇🙋‍♀️💃

Sfântă Ana, mamă a Maicii Domnului și bunică a Mântuitorului,
primește gândurile noastre nerostite și rugăciunile pe care uneori nu știm să le spunem. 🤍

Ocrotește mamele, copiii și familiile noastre.
Dă-ne răbdare când așteptăm, credință când ne este greu și pace atunci când sufletul ne este neliniștit.

Astăzi, la Km 0 al Bucureștiului, lângă Sfinții Martiri Brâncoveni, întâlnirea cu moaștele tale este o binecuvântare rară.

Sfântă Ana, roagă-te pentru noi. 🙏

Multe bucurii celor ce poartă numele acestei Sfinte🥰