BioButic

În ianuarie 1972, potrivit versiunii larg răspândite, din cauza unei erori în programul de zbor, tânăra însoțitoare de bord Vesna Vulović, în vârstă de 22 de ani, a ajuns pe cursa la care, inițial, nu trebuia să fie repartizată.

Pe acel zbor fusese desemnată o altă angajată cu același nume, însă confuzia nu a fost observată la timp. Vesna, o fire liniștită și modestă, pur și simplu s-a prezentat la serviciu și a urcat la bord.

La aproximativ patruzeci și cinci de minute după decolarea cursei JAT Flight 367 din Copenhaga, conform versiunii oficiale a anchetei, în compartimentul frontal pentru bagaje s-a produs explozia unei bombe ascunse într-o valiză.

Avionul încă nu începuse coborârea, astfel că aparatul s-a destrămat în aer, la o altitudine de aproximativ 10.000 de metri deasupra munților înzăpeziți ai Cehoslovaciei.

Dar Vesna a supraviețuit.

În momentul exploziei, ea se afla în partea din spate a aeronavei. Un cărucior de servire a mesei a fost proiectat cu o forță uriașă asupra ei, imobilizându-i trupul și presându-l de structura fuzelajului. Mai târziu, specialiștii au presupus că tocmai acest lucru ar fi putut avea un rol decisiv în salvarea vieții sale.

În timp ce avionul se rupea în bucăți în văzduh, ea a rămas captivă în interiorul unui fragment de fuzelaj deformat, care se prăbușea în cădere liberă.

Secțiunea din coada avionului s-a prăbușit de la o înălțime de peste zece kilometri. A căzut pe o pantă abruptă, acoperită de zăpadă, în apropierea unui mic sat. Versantul și stratul gros de zăpadă au amortizat impactul suficient de mult încât în interiorul epavei să mai existe semne de viață.

Printre resturi s-a auzit un strigăt.

Localnicul Bruno Honke — fost medic militar în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial — a fost primul care a descoperit-o pe tânăra femeie în viață, într-un loc în care supraviețuirea părea imposibilă.

Rănile ei erau cumplite: fractură de craniu, trei vertebre rupte și picioare zdrobite.

Medicii le-au spus familiei să se pregătească pentru ce era mai rău. Iar chiar dacă avea să supraviețuiască, considerau că nu va mai putea merge niciodată.

Pur și simplu nu știau cine era Vesna Vulović.

După șaisprezece luni de intervenții chirurgicale și o recuperare extrem de dificilă, ea a ieșit din spital mergând pe propriile picioare.

Mai târziu, s-a întors să lucreze pentru aceeași companie aeriană.

Și nu a ajuns niciodată să se teamă de zboruri.

Vesna Vulović a devenit o eroină națională a Iugoslaviei.

Iar numele ei figurează și astăzi în Guinness World Records, ca persoana care a supraviețuit celei mai mari căderi de la înălțime fără parașută din istorie.

🎬 Visul imaginii în relief... în era filmului mut
În anii 1920, cinematograful era încă la începuturi: filmele erau alb-negru, mute, iar imaginile erau perfect plane, lipsite de profunzime. În acest peisaj, un tânăr inginer și inventator român stabilit la Londra, Dumitru Daponte, a avut o viziune care părea de domeniul SF-ului pentru acea vreme: filmul în culori și în format 3D (tridimensional).

Spre deosebire de alți experimentatori ai vremii, Daponte nu a vrut să folosească ochelari speciali. El a vrut ca iluzia de profunzime să fie generată direct de aparatul de proiecție și de ecran.

În 1924, după ani de muncă și teste epuizante, românul a brevetat o invenție revoluționară: un sistem de televiziune și proiecție cinematografică în relief, bazat pe utilizarea unor discuri rotative speciale care alternau imaginile pentru ochiul stâng și cel drept atât de repede încât creierul le percepea ca fiind tridimensionale.

💰 Refuzul de la Hollywood și recunoașterea târzie
Invenția lui Daponte a creat o isterie totală în presa britanică. Ziarele epocii scriau că „un român a reușit să pună viață reală pe ecran”. Marile studiouri de la Hollywood au mirosit imediat potențialul și i-au oferit sume colosale pentru a-i cumpăra patentul.

Însă Daponte a refuzat. El a vrut ca tehnologia să fie dezvoltată în Europa. Din păcate, lipsa de fonduri și izbucnirea ulterioară a crizei economice mondiale i-au blocat planurile de producție în masă, iar Hollywood-ul a mers mai departe, dezvoltând ulterior tehnologii similare bazate exact pe principiile descoperite de el.

Deși numele lui nu apare pe afișele marilor producții 3D de astăzi, principiile optice și sistemele de proiecție imaginate de Dumitru Daponte în anii '20 au fost deschizătoare de drumuri pentru tot ceea ce numim astăzi holografie, cinematografie 3D și ecrane de înaltă definiție.