Lilia Grosu Page

Eu voi fi la această locație în Chișinău https://maraton.donectar.ro/events/2026/chisinau-republica-moldova-5/

Am descoperit că aveam foarte multe limite în cap pe care nici măcar nu le conștientizam. Îmi spuneam că nu pot, că nu știu, că poate nu sunt suficient de bună pentru anumite lucruri și, fără să-mi dau seama, toate aceste gânduri mă făceau să mă opresc înainte chiar să încerc.

Când am ajuns în network marketing, mi-am dat seama că, dacă vreau să cresc, trebuie să lucrez cu mine și cu limitele din capul meu. Am început să investesc în mine prin traininguri, seminare, cărți, oameni de la care aveam ce învăța și foarte multe experiențe care m-au scos din zona mea de confort.

Eu am fost omul care cu greu ieșea în față, dar prin perseverență, am ajuns să vorbesc în fața unui public, să scap de emoții și să aduc valoare.

Mi-am schimbat treptat modul în care priveam lucrurile și, odată cu asta, s-a schimbat și felul în care mă vedeam pe mine. Mindsetul acesta nu a apărut într-o zi. Am lucrat cu mine pas cu pas, am trecut prin multe emoții și am continuat să fac lucruri pe care înainte credeam că nu sunt în stare să le fac.

Și poate asta este una dintre cele mai mari schimbări pe care le-am trăit prin network marketing: am început să mă întreb mai des „De ce nu aș putea?” în loc să mă opresc la primul „Eu nu pot”.

Duminică, 27 septembrie, la Maratonul Eliberării, vom vorbi despre ce este, de fapt, network marketingul, despre cm limitele și convingerile pe care le avem în cap ne pot opri să acționăm și despre cm putem învăța să facem bani și într-un alt mod decât cel cu care am fost obișnuiți până acum.

Pentru mine, schimbarea a început atunci când am început să-mi pun sub semnul întrebării propriile limite. Poate că și pentru tine există câteva convingeri care merită privite puțin mai atent.
Detaliile despre eveniment le las în comentarii.

𝐈𝐧𝐭𝐫𝐨𝐯𝐞𝐫𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐢𝐧 𝐦𝐢𝐧𝐞 𝐞𝐫𝐚 𝐬𝐢𝐠𝐮𝐫 𝐜𝐚̆ 𝐚 𝐩𝐢𝐜𝐚𝐭 𝐭𝐞𝐳𝐚 𝐝𝐞 𝐥𝐢𝐜𝐞𝐧𝐭̦𝐚̆.

Eram ultima pe listă, așa că am stat și am ascultat prezentările tuturor colegilor, iar cu fiecare dintre ele, emoțiile se adunau tot mai mult în mine. Când a venit rândul meu, frica m-a înghițit atât de tare, încât a început să-mi tremure tot corpul, nu mai aveam voce și mi se pusese un nod în gât. Am zis câteva fraze din prezentare și m-am blocat, nu am mai putut continua, mi-au dat lacrimile.
Eram convinsă că nu trec și că toată munca mea se duce pe apa sâmbetei.
Dar profesorii știau cât am muncit în cei trei ani și au închis ochii la emoțiile mele, iar eu am luat nota maximă.

În ziua aceea, mi-a devenit și mai clar că eu nu sunt omul vorbitului în public. Sunt un introvert, care stă într-o parte, se uită la toți și răspunde doar dacă e întrebat. Niciodată nu voi putea să susțin vreun discurs.

Atunci când am ajuns în network marketing și am înțeles că, de fapt, ceea ce trebuie să fac e ceea de ce am fugit mereu, și anume să comunic cu oamenii și chiar să vorbesc în fața unui public, am vrut să fac un pas în urmă.
Însă un imbold din interior m-a împins să zic „da”.

Am lucrat mult cu mine, a fost provocator, dar cumva, pas cu pas, a început să-mi placă și să-mi reușească.
Chiar am avut experiențe în care oamenii îmi spuneau, la finalul primei noastre întâlniri, că le-a plăcut tare mult să vorbească cu mine, ca și cm ne-am fi cunoscut de mulți ani, chiar dacă astăzi ne-am văzut pentru prima dată.

Atunci mi-am dat seama că eu pot comunica și pot crea relații frumoase cu oameni pe care abia i-am cunoscut, iar cu timpul am înțeles că și un introvert poate crește dacă lucrează cu sine și poate duce un discurs în fața unui public.

Dacă vreți să aflați mai multe despre ce este cu adevărat network marketingul și despre cm se poate dezvolta un introvert în acest domeniu, vă invit duminică, 27 𝐬𝐞𝐩𝐭𝐞𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞, 𝐥𝐚 𝐌𝐚𝐫𝐚𝐭𝐨𝐧𝐮𝐥 𝐄𝐥𝐢𝐛𝐞𝐫𝐚̆𝐫𝐢𝐢.

Detaliile despre locație și oră le las în comentarii.

Nu știu dacă sunt fotografii de pus într-un album sau doar niște momente pe care am vrut să le păstrez aici, dar îmi plac tare mult pentru că ne surprind exact așa cm suntem noi în serile astea de vacanță. 🤍

Probabil nu voi uita niciodată nopțile în care Camelia dormea, iar eu stăteam cu cronometrul în mână și număram câte respirații are pe minut.

Citește continuarea în carusel ☝️

Nu știu exact în ce zi s-a întâmplat, dar la un moment dat am simțit că nu mai duc pe umeri tot ce viața tot îmi punea în cale, și am ales să nu mai aștept liniștită următoarea criză, ci să caut, cu adevărat, un răspuns.

Cine altcineva a simțit vreodată că pe dinafară pare că se descurcă, iar pe interior e cu totul altă poveste? 🤍

Dacă tot avem aniversare de nuntă, las aici o poză cu mine mireasă 🥰

A fost o perioadă în care am înțeles că nu mai pot fugi de mine. O perioadă când am înțeles că eu pot să schimb foarte multe lucruri în exterior, dar dacă în interiorul meu rămân aceleași dureri, aceleași frici și aceleași răni, eu tot nu voi fi bine.

Eu am trecut prin experiențe care m-au făcut să mă maturizez mult prea devreme și mult timp am dus în mine lucruri despre care nici măcar nu știam cât de mult mă influențează. Până într-un moment în care am simțit că sunt într-un hău și că nu mai pot să merg înainte în același fel. Parcă eram într-un tunel și nu vedeam lumina de la capătul lui.

Și atunci, din interiorul meu, a venit foarte clar gândul că trebuie să lucrez cu mine. Nu să aștept să se schimbe ceilalți, nu să aștept ca viața să devină mai ușoară, ci să mă întorc spre mine și să văd ce este acolo.

Am început să scot la suprafață dureri pe care le ținusem foarte mult timp în mine. Am făcut constelații familiale, am citit, am lucrat cu mine și au fost și momente în care pur și simplu stăteam în fața oglinzii și spuneam cu voce tare ceea ce mă durea. Plângeam, spuneam, mă eliberam și apoi, cu timpul, parcă o foaie după alta se desprindea din tot ceea ce purtasem în mine.

Nu pot să spun că a fost un singur lucru care m-a schimbat. Pentru mine au fost mai multe lucruri care au venit în aceeași perioadă și m-au ajutat să mă uit altfel la mine, la copilăria mea, la relațiile mele și la ceea ce trăiesc.

Astăzi, după aproape patru ani de când am început acest proces, încă mai am de lucru, încă învăț. Încă descopăr lucruri despre mine. Dar sunt foarte diferită de femeia care eram atunci.
Și poate tocmai asta vreau să spun: uneori noi căutăm atât de mult soluția în exterior, încât uităm să ne întoarcem și să vedem ce ducem în interior.

Duminică, la Mica Ungere, vom vorbi și despre această privire mai largă asupra sănătății, despre legătura dintre corp, emoții și starea noastră interioară. Vom avea posibilitatea să cunoaștem și să testăm uleiurile esențiale și să aflăm cm ne pot ele ajuta în procesul de lucru cu sine.

Întâlnirea este gratuită. Dacă simți că poate fi pentru tine, scrie-mi și îți dau toate detaliile. ❤️

𝐂â𝐧𝐝 𝐚𝐦 î𝐧𝐜𝐞𝐩𝐮𝐭 𝐬ă î𝐧ț𝐞𝐥𝐞𝐠 𝐜ă 𝐬ă𝐧ă𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐧𝐮 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐜𝐨𝐫𝐩

Uneori mă gândesc că, dacă nu ar fi fost experiența mea cu Camelia, poate că eu nu aș fi ajuns să caut atât de mult și să-mi pun atât de multe întrebări despre sănătate.

Când copilul tău trece prin ceva și tu nu înțelegi ce se întâmplă, în interiorul tău se întâmplă ceva. Eu am avut momente în care eram speriată, eram neputincioasă și voiam să înțeleg ce pot să fac pentru copilul meu. Și atunci am început să caut. Am citit, am ascultat oameni, am descoperit lucruri despre care până atunci nu știam și, treptat, am început să văd sănătatea altfel.

Nu spun că într-o zi am găsit un răspuns și din acel moment am înțeles totul. Nu. Pentru mine a fost un drum. O informație a venit peste alta, o experiență a venit peste alta și, încet-încet, am început să înțeleg că atunci când vorbim despre sănătate, poate că nu este suficient să ne uităm doar la corpul fizic.

Am început să mă uit și la emoții, la ceea ce trăim, la starea noastră interioară, la felul în care ne raportăm la viață și la noi înșine. Și pentru mine asta a fost o schimbare foarte mare, pentru că am început să-mi pun întrebarea: oare sănătatea nu este mult mai mult decât absența unei boli?

Astăzi încă învăț și încă îmi pun întrebări. Nu vin să spun că eu le știu pe toate. Vin să împărtășesc ceea ce am descoperit eu și ceea ce, prin experiența mea, a început să aibă sens.
Și poate că există oameni care sunt astăzi exact în punctul în care eram eu atunci și care au nevoie doar să audă că există și o altă perspectivă.

Duminică, la 𝐌𝐢𝐜𝐚 𝐔𝐧𝐠𝐞𝐫𝐞, vom vorbi tocmai despre această perspectivă asupra sănătății, despre sănătatea holistică, despre corp, emoții, starea noastră interioară și despre instrumentele naturale pe care le putem descoperi, inclusiv uleiurile esențiale. Vei putea să le cunoști și să le testezi, iar participarea este gratuită.

Dacă simți că este un subiect care te interesează, scrie-mi și îți spun unde și când ne întâlnim. 🤍

𝘕𝘶 𝘮𝘪-𝘢𝘮 𝘪𝘮𝘢𝘨𝘪𝘯𝘢𝘵 𝘯𝘪𝘤𝘪𝘰𝘥𝘢𝘵ă 𝘤ă 𝘶𝘯𝘢 𝘥𝘪𝘯𝘵𝘳𝘦 𝘤𝘦𝘭𝘦 𝘮𝘢𝘪 𝘨𝘳𝘦𝘭𝘦 𝘱𝘦𝘳𝘪𝘰𝘢𝘥𝘦 𝘥𝘪𝘯 𝘷𝘪𝘢ț𝘢 𝘮𝘦𝘢 𝘢𝘷𝘦𝘢 𝘴ă 𝘥𝘦𝘷𝘪𝘯ă î𝘯𝘤𝘦𝘱𝘶𝘵𝘶𝘭 𝘮𝘪𝘴𝘪𝘶𝘯𝘪𝘪 𝘮𝘦𝘭𝘦. ❤️

Totul a început din iubirea pentru fiica mea.

Îmi amintesc cât de mult îmi doream să găsesc răspunsul potrivit de fiecare dată când Camelia trecea printr-o provocare. Ca orice mamă, îmi doream doar să-i fie bine. Căutam soluții, mergeam din informație în informație, dar simțeam că îmi scapă ceva. Parcă vedeam doar bucăți dintr-un puzzle, nu imaginea de ansamblu.

Până atunci trăisem exact cm am fost învățați cei mai mulți dintre noi: dacă apare o problemă, căutăm o soluție. Nu mă întrebam de ce corpul transmite anumite semnale și nici ce pot face eu, zi de zi, pentru a-mi susține sănătatea. Credeam că răspunsurile se găsesc doar în exterior.

Acele căutări m-au condus spre ceva ce avea să-mi schimbe nu doar felul în care privesc sănătatea, ci și felul în care privesc viața.

Am citit, am învățat, am mers la seminare, am accesat o cunoaștere care mi-a adus claritate în ce constă sănătatea holistică. Pentru prima dată am înțeles că organismul nostru nu funcționează pe bucăți, ci ca un întreg. Că alimentația, somnul, emoțiile, stresul, psihicul, gândurile și stilul nostru de viață sunt conectate și influențează felul în care ne simțim.

În această călătorie am descoperit și uleiurile esențiale pure. La început au fost doar o curiozitate. Astăzi sunt unul dintre instrumentele naturale pe care aleg să le folosesc pentru a-mi susține sănătatea și echilibrul familiei mele.

Dar cea mai mare schimbare nu a fost în rutina mea.

A fost în mine.

Am trecut de la frică la cunoaștere, de la panică la încredere. De la convingerea că nu am niciun control asupra sănătății mele la responsabilitatea de a avea grijă de mine prin alegerile pe care le fac în fiecare zi.

Am înțeles că sănătatea nu înseamnă doar să tratezi boala atunci când apare. Înseamnă să creezi, zi de zi, condițiile în care corpul, mintea și sufletul tău pot funcționa în armonie.

Și încă învăț.

Continuare în carusel 👆